Călătoria cu avionul

Îmi aduc aminte cum am plecat în Belgia. Am plecat pe 2 Iulie. Ne-am făcut bagajele mai devreme cu o zi, noi copii eram emoţionaţi cum va fi călatoria cum va fi în Belgia daca ne vor recunoaşte rudele şi eram tare emoţionaţi dar aşa a trecut şi ultima noapte cu tot felul de gânduri.

             A venit timpul sa ne trezim ne-am trezit la 2 noaptea şi am mers până la gară pe jos. Am mers 9 ore cu trenul iar din tren am văzut munţii României Munţii Bucegi cu vârfurile Omu şi vârful Moldoveanu. După ce am ajuns în Bucureşti am aşteptat avionul, am trecut cu bine de control, în avion a fost un peisaj minunat la decolare a fost cel mai tare sentiment pe care l-am avut vreodată iată cum a fost: avionul mergea lin până s-a alineat pe pistă şi apoi porneşte cu o viteză de m-a apăsat puţin în scaun şi apoi cât a urcat ma tot apăsat dar a fost o senzaţie foarte tare ce mi-a plăcut foarte mult.

           Sus deasupra norilor totul era de un albastru senin şi norii căpătau diferite forme dar când am urcat la al doi-lea strat de nori parcă era regatul norilor , pentru mine erau nori care semănau a case iar undeva mai departe era o bucată de nor mai mare care semăna cu un palat mare şi măreţ cu nu am mai întâlnit nicăieri dar din păcate nu am apucat să îi fac poză .

         Apoi a urmat coborârea, la aterizare  avionul s-a zgâlţâit apoi cu o zdrucinătură am aterizat iar toată lumea a aplaudat dar eu am fost mai atent la cealaltă parte a pistei unde erau nişte avioane mai mici care erau alineate de parcă făceau  cursă, şi aşa a fost călătoria la dus. Iar după ce am aterizat am cobotât dar  aşa mare gălăgie făcea motorul avionului că aproape ne-a asurzit pe toţi. Uitaţi aici şi poze.

Drumul până la București:

This slideshow requires JavaScript.

Zborul cu avionul:

This slideshow requires JavaScript.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: